Număr uituc - Vasko Popa

A fost odată un număr
curat şi rotund ca soarele,
dar singur, foarte singur.

Să se socotească a-nceput, cu sine.

Se-mpărţea, se-nmulţea,
se-scădea, se-aduna
şi-ntotdeauna rămânea singur.

Cu mult mai singur
decât fusese-nainte

A-ncetat, cu sine, să se mai socotească,
şi s-a-ncuiat în puritatea lui
rotundă, solară.

Afară au rămas urme
ale socotelilor lui.

Au început să alerge prin întuneric,
să se-mpartă când se-nmulţesc,
să se scadă când se-adună,

aşa cum se face-n întuneric.

Şi nu era nimeni să-l roage
să-şi oprească urmele,
să şi le şteargă.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasko Popa



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.