Numai cerul intervine

sâmbătă, 02 ianuarie 2016

Capul spart între speranţe
Pare gâtuit
De creier
Când în el se-aude orfic
Gângurit de negru
Greier.
Mintea arǎ spaţii strâmte
Bântuite de-o culoare
Când albastrǎ când verzuie
Ca iubirea
În eroare.
Construind iresponsabil
O cunoaştere
Uşoarǎ,
Trǎitǎ în paradoxul
Renunţǎrii,
Bunǎoarǎ,
Cazi în erodarea vieţii
Convertitǎ-n lepǎdare
De ispita fiinţǎrii
În neantul cel mai mare.
Voluptatea aţipirii
În reflexele
Fugare
Naşte prospeţimi
Eterne
Cufundate în
Uitare.
Numai cerul intervine
Când e vorba
De idee
Sau de dragoste maternǎ
Oferitǎ de
Femeie.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: