Un fel de trecere dincolo fără parastas,
fără bijuterii, obiecte de artă şi alte averi,
fără nimic doar cu false remuşcări.
Până şi vipera îşi doseşte veninul
necesar numai în lupta pentru dobândirea supremaţiei,
noi ceilalţi am rămas muţi
de prefăcătoria care se naşte susţinută de profitori.
Nu e normal
dar e benefic,
să-ţi pierzi şi instincul primar
încât nu mai ai nimic sfânt ori dobândit.
sigur şi spectacolul grotesc ar trebui brenduit
şi vândut privitorilor curioşi
care se aşteaptă la noi asalturi somnabuleşti
măcar pentru a defini iadul histrionic.
De iluzia raiului nici nu poate fi vorba
şi prin moarte au rămas câţiva oameni de bine
care ştiu ce să facă la timpul prezent
fără să cadă în păcat,
eliberează doar mortul de acesta!
vezi mai multe poezii de: flavius
Detalii poezie:
Distribuie pe: