Înserare

luni, 27 februarie 2017

Tihnită-i zarea vălurândă
În vifore de asfințire,
Iar bolta vânătă și blândă
Toarnă lumina de iubire.

O pasăre întârziată
Adună-n aripi moi nuanțe
De la culoarea importantă
La cele fără importanțe.

Tabloul s-aranjă-n hotare
Dintre pământ și înălțime,
Tonul culorilor ce-l are
Emană numai prospețime.

Nimic strident și orb nu sună,
Nimic pustiu și gol nu râde
De parcă spune „Noapte bună!”
Dar o-ntâlnire de-a deschide.

Pământul alb cu geru-n spate
Dorește bolta să apuce
Și pe cărări întortocheate
S-o-mprăștie și s-o usuce.

O muzică portocalie
Cu note-n zvonuri violete
Se toarnă-n nea atât de vie
Cu glăsuirile încete.

Văd frigurosul de zăpadă
Prinde lucirea lor pe sine
Și nu-i omătul în grămadă,
Ci tremură în doine line.

Aștept și știu că o să curme
Noaptea-mplinirea fericită
Privind împrăștiate urme
Prin seara-așa însuflețită.

Dar muzica îmi va rămâne!
Sfințit o voi păstra-n tablouri
S-o retrăiesc curat și mâine
Chiar și sub ceru-nchis în nouri.
Victor Bragagiu
victorbragagiu. blogspot.com

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: