Vei fi un om întârziat.
Ursitoarele au uitat de tine
Pe când ţeseau firul
Subţire de păinanjen
Şi îl înnodau la covorul
De iţe nevăzute ale destinelor.
Vei fi un om întârziat.
În noiembrie este atâta
Dor de moarte.
Vântul spulberă praful
De pe cumpenele fântânilor
Gâturi lungi de girafe
Rumegând la răscruci.
Plopii îşi aud în depărtări
Foşnetul melancolic.
Aurul toamnei intră
Ḯn topitoriile reci ale materiei.
E mult dor de moarte
În noiembrie.
Pe garduri putrede
Se caţără felinele.
Ḯn lazaretele fricii
Se scriu scrisori
De dragoste pierdută.
Adio, suflete.
Voi trece prin umbrele pe care
Le azvârle muntele
Spre cel mai îndepărtat echinocţiu.
Sunt un om întârziat.
Se spune că în iarna
Care a urmat
Venirii mele pe lume
A nins bogat şi frumos.
vezi mai multe poezii de: marin.mihalache
Detalii poezie:
Distribuie pe: