Nostalgică lună,prietenă bună,
În brațele tale eu m-am născut!
Nu-i frumusețe să-mi cânte mai dulce,
Nici vorbă suavă s-ajungă la mine!
Har îmi șoptești ca dar,
Iar eu vi-l întorc,vi-l dăruiesc,
Și-ți mulțumesc când îți spun
Desăvârșit poet m-ai oglindit!
Iar de te cânt nostalgic noiembrie,
Nu-s eu cu tine pe veci înfrățit?
Mă ții de mână ca pe-un iubit
Prieten sincer știi că îți sunt!
Copacii tăi îmi fac daruri multe,
Când frunzele toate își risipesc
Culorile-s vii și cântă foșnind,
În timp ce cad să moară apoi,
Ca pașii mei să le calce timid..!
Doar tu-mi auzi plânsul,
Trimiți iute vântul,
Lacrimile toate să le usuci!
O dulce lună, prietenă bună,
Vrei să te duci dorul să-mi duci?
Repede treci, unde-ai să pleci
Peste dealuri si munți ai să petreci?
Ei bine frumoasă lună,
Te voi închide-atunci pe veci,
La mine-n gând!
vezi mai multe poezii de: Hqria
Detalii poezie:
Distribuie pe: