Noaptea - Percy Bysshe Shelley

Pleacă repede peste valul vestic,
Spirit al Nopții!
Din peștera cețoasă de la răsărit,
Unde, toată lumina zilei lungă și singuratică,
Țeseai vise de bucurie și frică,
Care te fac teribil și drag--
Repede să fie zborul tău!

Înfășoară-ți trupul într-o manta cenușie,
Încrustată de stele!
Orbește cu părul tău ochii zilei;
Sărut-o până obosește,
Apoi rătăcește peste oraș, mare și pământ,
Atingând totul cu bagheta ta de opiacee--
Vino, mult căutatul!

Când m-am trezit și am văzut zorii,
Am suspinat pentru tine;
Când lumina călărea sus, iar roua dispăruse,
Și amiaza atârna greu peste flori și copaci,
Și ziua obosită s-a întors spre odihna sa,
Zumzăind ca un oaspete neiubit,
Am suspinat pentru tine.

Fratele tău, Moartea, a venit și a strigat:
Mă vrei?
Dulcele tău copil, Somnul, cu ochii încețoșați,
Murmura ca o albină de amiază,
Să mă cuibăresc lângă tine?
Mă vrei?-- Și am răspuns:
Nu, nu tu!

Moartea va veni când vei fi mort,
Curând, prea curând--
Somnul va veni când vei fugi;
De la nici unul n-aș cere binecuvântarea
Ți-o cer, Noapte iubită--
Fie repede zborul tău care se apropie,
Vino curând, curând!

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Percy Bysshe Shelley