ninge afară și viscolul bate
o iarnă se-așterne-ntre noi
tu ești undeva departe
eu singur aici
răsfoind teancuri
de albe foi
urmele tale aproape s-au șters
uitate îmi par și amintirile
nici cuvinte nu am
să așez într-un vers
pentru că azi
străine îmi sunt muzele
aș pleca pe un drum
să știu că duce la tine
și te-aș căuta până obosesc
mi-ar fi alături atâtea veri
și-atâtea ne-nsemnate toamne
dar totul e fără un rost
căci nu mai pot să te găsesc...
vezi mai multe poezii de: george ionita
Detalii poezie:
Distribuie pe: