Mă gândesc la tine
în tot atâtea feluri în care vine ploaia.
(Încep, înaintând în vârstă,
să urăsc metaforele – precizia,
inadecvarea lor.)
Uneori aceste gânduri sunt
asemeni unei chiciuri, îngheţate,
apoi devin ceva nespus de gingaş;
uneori o aversă zornăitoare, o
primăvară impetuoasă limpezind mintea,
uneori o ploaie şiroind necontenit.
Încep, înaintând în vârstă,
să urăsc metaforele,
să iubesc duioşia,
să-mi fie teamă de ploi.
Distribuie: