Ziua-nflorește-albastră în noaptea din fereastră.
Zăbranicul perdelei trasare-ncet și rece
Și, fragedă, lumina în sânul nopții trece,
întregul cer se-așază la geamuri ca o glastră.
Mai treaz în cuibul lumii cu stelele-am durat
Și-am privegheat cu ele până-n apusul lor.
Mă simt mai tânăr parcă și parcă mai curat.
Că timpul curge-n jgheabul veciei mai sonor.
Când mi-a murit nădejdea și când a înviat ?
Distribuie: