Nevrednicie

marți, 27 septembrie 2022

Privindu-mă fugitiv în fotografia altor vremuri,
am deșteptat din țâțâni ușa culorilor.
Sunt o femeie frumoasă și totuși,
atunci când m-am topit de dragul izvorului,
un miraj neștiut l-a purtat pe buzele
altor brațe de i-au băut dulceața
și m-am trezit învățând pășitul pe creasta norilor.
Am plecat să văd marea, am înotat într-o dragoste,
am traversat pământul
să pot vedea mai bine în largul sufletului, să eliberez dintre degete
ceea ce nu îmi aparținea cu adevărat.
Sunt o femeie bună,
și totuși nu am putut păstra între palmele timpului chipul luminat de privirile mele pline de adorație.
Sunt o femeie dăruită cu spice, aud cuvintele, boabe coapte la piciorul ierbii, pașii, și bătăile inimii,
și totuși nu m-am priceput
să leg în miracole uniunea cu altarul, poemul poemelor.
Sunt o femeie iubită de Dumnezeu
și totuși nu am știut să mă fac iubită deplin de lumina și dorul cerului.
Sunt o femeie simplă, și totuși am fost iubită
de cine mă căuta exact așa cum sunt
Sunt rostul miruit de cânt, un om iubit și neiubit pe pământ.
Ce bine că-mi stă în față nebiruitul Cuvânt!.(26.09.2022)

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.