Nemuritor

sâmbătă, 10 septembrie 2016

La mulţi ani, Ioan! Dacă spre atingerea unui vis ar exista drumuri,
mi-aş dori să fiu o hartă sub paşii tăi, să nu te rătăceşti niciodată!
“Visele cele mai nebuneşti se scriu cu cerneala inimii.”
Marc Levy

Nu ştiu nici azi din ce-şi compune viaţa
Balada pentru coarde şi pian,
Dar mi-am dorit să-i fur eternitatea,
De ziua ta, să ţi-o ofer, Ioan.

Să-i savurezi aroma dulce-amară
Întârziind sub pleoapa unui vers
Născut târziu, cândva-ntr-o primăvară,
Când m-ai luat de mână şi am mers

Pe-un drum de gând, acolo veşnicia
E-un lucru cert, şi-acum îmi amintesc
Că zilnic ne-aşteptam în poezia
Ce ne-a unit, când straniu, când firesc.

Apoi mă-ntreb: de ce să fur secunde
Şi să le-ascund în slovele de dor,
Când anii trec şi nu-i mai pot ascunde?...
Dar ştiu că tu vei fi nemuritor.

Când toamna-şi culcă fruntea-n poala serii
Trec nostalgii prin norii diafani
Şi gândul meu te caută departe
Cât să-ţi şoptească tainic: „La mulţi ani!”

Nici azi nu ştiu din ce se naşte visul
Poete drag, dar ochii tăi mi-au spus
Că nemurirea doarme-n paradisul
Unui poem, de-aceea m-am supus.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: