NEMĂRGINITA IMACULARE

marți, 26 ianuarie 2016

NEMĂRGINITA IMACULARE

Iubite, aș vrea de-un vis de-argint ca să ne ținem,
Și ochi-acoperiți ne fie numai de fulgi în floare,
Să ne visăm, aidoma, și să ne frigă o ninsoare,
Și constatând, ce visători și singuri mai rămânem.

Iubite, aș vrea ca fulgii înfloriți să ni se plângă,
La creștete, să ne adoarmă în lumini și soare...
Și-n visul alb, adevărat, noi, prinși la cingătoare,
Dansând în ceruri, zarea toată să ni se răsfrângă.

Iubite, aș vrea din vis de-argint, un singur gest
Al fulgului, ce vine copleșit de-o rostuire siderală...
Iar noi, topiți să ne ascundem într-o ploaie imperială-
Iubite, aș vrea să te aștept, nimic nu mai detest.

Iar tu ce vei simți de-mi regăsești ninsoarea?
Din lamura cea virginală-a fulgilor mă vei deszăpezi?
Aș vrea ca visul să ne cearnă până-n zori-de- zi-
Altfel, de ce -aș fi conceput, nemărginit, imacularea?

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: