Nu înțeleg de ce simt nevoia să fiu în legătură cu tine,
să știu de simți, ce gândești, ce faci,
de parcă m-aș hrăni cu relația coaserii cerului,
știind că ești fericit cu visele care îți înaripează pașii,
cu așteptările pe care le întâmpini în zilele de alergare pe roata orelor.
Nu înțeleg de ce mă doare luna când nu te văd,
mă doare dimineața când nu te aud,
mă doare vremea când te ascunzi în iarna gândurilor.
Probabil că o să mă scurg spre izvorul tăcerii
să nu mă mai tulbure cerbii de dor,
colindând pădurea cu sania retragerilor în crîngul inimii.
Ma îngrop într-o uitare de sine.
Să nu mă întrebi de unde răsare zâmbetul! (30 nov-1 dec 2015)
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Mulțumesc! Doamne ajută!
iulia.dragomir (autor) joi, 03 decembrie 2020
Servus!
-Spre o țintă dorită nu poate fi decât: punct lovit!
în registrul serios, îi faină înșiruire de cuvinte și cugete!
Cele bune,
Purice N.
narcispurice miercuri, 02 decembrie 2020
Murano, o insulă din Veneţia, este faimoasă pentru sticla produsă acolo. Sticla de Murano se face din nisip măcinat (în mare parte) şi alte substanţe. Se modelează atunci când este încă fierbinte şi moale.
Citate şi Maxime:
Cărţile sunt un refugiu, un fel de refugiu monahal, faţă de vulgarităţile lumii reale. Walter Pater
vezi mai multe poezii de: iulia.dragomir
Detalii poezie:
Distribuie pe: