...și unde să așterni poteca croitoare
până la zâmbetul privirii
ce-a ros în pietre
mâinile pe rând
curgerea lină a nopții noastre către ziuă
cu puii ei frumoși în aripi
ne vor urma
luciri ce-năbușim de-o viață
și date de perete
în toate părțile cuvintele
împreunarea
acelorași frumoase veșnicii...
vezi mai multe poezii de: maria podari
Detalii poezie:
Distribuie pe: