simt vițele pe sub piele
cum grăbesc statura mea de pom
padurea arde, fumul în tăcere
ridică schele, moarte si stafii
iar eu mă vând
pe-o noapte de plăcere
un joc de cărți
cu morții încă vii
iubito, vino, frunzele te cheamă
plămânii mei respiră
gândul tău
în noapte versul pare un călău
care ucide dorul
fără teamă
priveste cerul, parcă se dezbracă
de cunostințe vechi, de cele noi
suntem război
si viața ne încearcă
pe străziile iubirii, înapoi
mă dăruiesc gândirii de carton
pe străzi, ziare, frunze si beton
sub felinare sângele de dor
țâsneste iar în nopțiile cu-amor
ne prăbusim în taina unui mâine
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
:)
M Horlaci (autor) luni, 23 septembrie 2019
Poate îl vor debloca :)
Oricum, și eu am intrat mai rar, am fost plecată :)
Mă bucur că nu ai renunțat să scrii!
Adina Speranta duminică, 22 septembrie 2019
Facebook-ul meu este blocat de o lună jumate. De asta nu mai intru pe acolo...
M Horlaci (autor) sâmbătă, 21 septembrie 2019
Multumesc frumos Adinuţa :)
M Horlaci (autor) sâmbătă, 21 septembrie 2019
Suflul tău poetic nu s-a stins, nu se va stinge :)
Nu mai ai nevoie de nimeni, ești tu și poezia.
Mulțumesc pentru momentul frumos!
(nopțiile... cu un i) :)
Adina Speranta sâmbătă, 21 septembrie 2019
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Detalii poezie:
Distribuie pe: