Încremenirea unei clipe

Autor:Adina Speranta


Adăugat de: Adina Speranta

duminică, 24 octombrie 2021

țin strâns în palme mugurii tăcerii dorite
două păsări își unesc zborul și acustica gândurilor
destramă noaptea
de unde această explozie de soare înecată în verde?
te-am ascuns în spatele unui fir de iarbă timid
și clipa se prelinge pe tăișul lui
ca ultimul cuvânt dintr-o carte

sfârșitul își strigă dimineața
pe țărmul invadat de pașii
cuvintelor de plumb

adina v.
21.10.2021


vezi mai multe poezii de: Adina Speranta


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCCXII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulțumesc din suflet, dragă A! :)
Cu drag!
Adina Speranta (autor)
duminică, 30 ianuarie 2022



Cu plăcere, doamna Adina Speranta!
Georgiana-Laura Gheorghe
duminică, 30 ianuarie 2022



Poezia ta îmi sugerează desfășurarea unei idile de o noapte.O idilă în care gândurile vorbesc zburând ca doua păsări în aceeași direcție.Se vede explozia de lumină a soarelui înmagazinată în clorofila ce abundă la tot pasul.Dar sfârșitul visului (căci vis este) își strigă dimineața,începutul, o dată cu rostirea cuvintelor grele ca plumbul,care destramă aceasta plăsmuire.Pe mine m-a încântat țesătura superbă a metaforelor cu grijă alese.Felicitări Adina!
SAlecsandru
duminică, 30 ianuarie 2022



Mulțumesc pentru popas și apreciere :)
Adina Speranta (autor)
duminică, 30 ianuarie 2022



Este un poem emoționant.
Georgiana-Laura Gheorghe
vineri, 28 ianuarie 2022



Mulțumesc mult, domnule Dincă :)
Mă onorează aprecierea dumneavoastră :)
Adina Speranta (autor)
joi, 28 octombrie 2021



Mi-a plăcut poezia, mai ales versurile:
„te-am ascuns în spatele unui fir de iarbă timid
și clipa se prelinge pe tăișul lui
ca ultimul cuvânt dintr-o carte”,
în care eu văd fragilitatea ființei umane și efemeritatea ei în lupta cu timpul și cu destinul.
Numai bine,
Petru Dincă
luni, 25 octombrie 2021