Încotro - Gellu Dorian

Unde merg eu acum, după acest festin la care am stat
la masă cu toţi cei care n-au unde să se ducă
şi rătăcesc aşa de la casă la casă,
de la masă la masă,
de la vorbă la vorbă
pînă cînd nu mai ştiu unde sunt şi
privesc dezorientaţi în sufletele lor şi nu se mai recunosc
şi atunci cum să duci cu tine mai departe
un ins pe care nu l-ai mai văzut pînă atunci,
ce-o să creadă lumea despre el,
că de tine n-o să-şi mai aducă aminte,

încotro mă îndrept,
ce văd în faţă e linia orizontului,
în spate, tot linia orizontului,
în stînga, tot ea, săraca,
îndepărtîndu-se spre dreapta mea, unde tot ea
se uneşte cu suratele ei şi nu ştiu ce să-mi răspundă,
în jos, stau chiar călare pe ea,
speriat de gîndul că în curînd ea va sta călare pe mine,
numai în sus nu există nici un orizont,
numai acolo este mult loc, nesfîrşit
şi habar n-am cum să ajung acolo, nimeni nu are habar cum este,
dar toţi îmi povestesc zile în şir
ce bine va fi,
ce linişte va fi,
ce noapte va fi,
dar de ce nu va fi, nimeni nu scoate o vorbă,
o ţin acolo ca pe un act de acreditare pentru cînd va fi să fie întrebaţi
ce caută acolo
şi ei să n-aibă habar unde sunt
şi nici măcar de unde au plecat,
cine i-a trimis,
în numele cui,
în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfîntului Duh!

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Gellu Dorian