Și parcă tot colindul ne rămâne,
Pastilă în mari și grele încercări,
Atunci când ești prea plin de tine,
Când nu mai știi cum vorbă să-ți dezlegi.
Când nu ninge, nici nu plouă,
Și sufletul îți este tulburat,
Tu cântă atunci pentru o viață nouă,
Să ți-o aducă Bunul Împărat.
Nu te întrista, de-ți tremură cântarea,
În noaptea asta și tăcerea are rost,
Și să-ți păstrezi în suflet doar iertarea,
Să uiți de cele rele câte au fost.
Colindă singur prin nămeți cu gândul,
Deschide sufletul, spre tot ce e frumos,
Ca luminat să ocolești pământul,
Și să ajungi la ieslea lui Hristos.
vezi mai multe poezii de: Artemie
Detalii poezie:
Distribuie pe: