Poezii despre Crăciun:

Crăciunul nu-i o zi, nu este o ființă
E Nașterea eternă a sufletului bun
E singura povară ce are neștiință
Și totuși răbufnește în ochiul de străbun

În noaptea asta sfântă
ce viaţa a redat
şi îngerii-L mai cântă
pe Cel ce L-au vegheat.

Sarmaua
...
Cu Crăciunul dându-ne târcoale
Să pregătim oala cu sarmale

Ce e văzut, nu-i Adevrul
Ce este, nu poate fi spus.
Încrederea nu vine fără a vedea, nici înțelegerea, fără cuvinte!
Înteleptul cuprinde înțelesul datorită cunoașterii,

Primul Crăciun când nu sunteţi
Niciunul lângă mine,
Aş da orice să vă mai văd,
Dar nu am cum, ştiu bine.

Noaptea-n ceruri se strecoară, cu noian de stele,
Ia doar una și-o coboară între rămurele,
Unde-i piaptănă sclipirea. Blânda copiliță
Își revarsă nălucirea. Dalbă colindiță!

Ninge iar; ce feerie!
Viscolul ne dă târcoale,
Însă în bucătărie
Fierbe oala cu sarmale.

Bate cineva la ușa noastră
Zice mama că e Moș Crăciun
Stau emoționat lângă fereastră
Și-am uitat ce trebuie să-i spun.

O, brad frumos, împodobit de sărbătoare
Cu globuri mari și cu steluțe lucitoare,
Cu țurțuri mândri de argint și cu beteală
Și cu bomboane învelite-n poleială.

Nu stă totul în mărime
Cel puțin, eu așa zic,
Îți aduce bucurie
Și un brad ceva mai mic.