Poezii despre Crăciun:

aveam încredere oarbă în oameni şi
iubeam florile pisicile şi câinii
iubeam zborul şi ferestrele
deschise larg

Adoarme universul, se scutură perdeaua,
Pe cerul fără vârstă, de nori cu frunți cutate,
Cu grația-i divină, domol, dansează neaua,
Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate.

O ninsoare pe dos o ninsoare pe față
Crăciunul meu domnilor de gheață

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

Precum un om,
fără de zăpadă,
pe gânduri stau,
în vremea care trece

Părea că timpu-n cursu-i linear
S-a îndoit, vrând parcă să se rupă,
Când Te-ai născut Tu, bornă de hotar,
Ca să împarţi, în funcţie de Har,

Iubire Sfântă, Minunată,
Tăcută,mereu Te jertfeşti,
Iar pentru lumea vinovată,
Lasat-ai sus, splendori cereşti,

Trimit acum colindul meu departe
ca un ecou al unei mari minuni,
să vă deschidă gândul ca o carte
ce-nșiruie prin litere cărbuni.

Tot pe fugă suntem
Chiar de vrem-nu vrem
Și ne trece timpul...
Vine iar Crăciunul!

Miroase-a iarnă și a scorțișoară
Din vinul fiert pe soba cu tăciuni.
Mă-ntreb din nou, a nu știu câta oară:
Ești supărat sau vrei să te răzbuni?

Lerui-ler dragostea mea
nicăieri n-ar încăpea
nici în cer nici pe pământ
în tăcere sau cuvânt