Poezii despre Crăciun:

Știi cum se joacă vântul cu fulgii mici de nea?
Cum tatăl își aruncă copilul, a lui stea,
Spre cer ca să-l audă cum râde-n fericire
Că zboară și-apoi cade în brațe cu iubire....

Printre liniștile albe cu miros de scorțișoară,
Glasul iernii se strecoară pe argintatele poteci,
Aducând din depărtare într-o nestemată seară
În divină împreunare fluturii platini și reci...

Plecară unghiuri de cocoare
În depărtarea plumburie
Și așteptăm, acum, din zare
Stoluri de îngeri ca să vie.

Din nou vorbesc cu Tine-n gând,
Fiindcă nu vreau să vezi plângând
Un suflet zbuciumat, căci doare...
Ai fost pus și Tu la-ncercare!

CRĂCIUN FERICIT tuturor!

Crăciunul e o sărbătoare
Pe care noi, credincioșii,

Visele mi-am pus în frâie
Pentru sania Nădejdii,
Ea departe să mă ție
De la serbede primejdii.

Fiecare își alege
Ce-ar dori să aibă-n piept:
Unul datină cu lege,
Altul basmul înțelept.

Copile, lângă mine te așează,
O mică povestire am să-ți spun!
Ia un creion și-ncet tu desenează
ce îți voi spune despre Moș Crăciun

La bradul de crăciun privind,
Cu luminițe colorate;
Lacrimi îmi curg împodobind,
Ideea de eternitate.

Copii frumoşi, sînt Omul de zǎpadǎ
Care-a vǎzut prea multe-n viaţa lui
Şi care mai aşteaptǎ doar sǎ cadǎ