Poezii despre Crăciun:

Mai ninge-mă cu o poveste
nouă,
acum, când iarna mi-a ieșit în cale;
desprinde-mă, cu mâinile amândouă,

În Ajun ne spălăm fața
Și ne prindem cu speranța
De lumina ce coboară
An de an... si prima oară!

Ninge cu flori din stele evadate
Alunecând pe clipe din reverii,
Ninge cu gânduri albe, minunate
În seara cu colinda mântuirii.

Crăciun acasă

Când colind de pace
Naste Sfânta seară,

Dimineață, prea devreme, căci e ziua de Crăciun,
Stă o mamă la o masă, bea cafeaua și îi spun:
" Este zi de sărbătoare, toți în casă dorm, visează,
Tu, femeie, nu ai somn? Pentru tine nu contează

Nu este clipă mai frumoasă
Nici mai plină de fericire
Când ți se-ntorc copiii acasă
Și te colindă cu iubire.

Se-aprind steluţe-n satul meu
E linişte.. e seară..
Iar mama îmi spune mereu
De Pruncul dat de Dumnezeu

E-aşa tăcere că auzi
Cum apa-n râu îngheaţă
Şi își blestemă fulgii uzi
O prăbușire-n viaţă.

Știi cum se joacă vântul cu fulgii mici de nea?
Cum tatăl își aruncă copilul, a lui stea,
Spre cer ca să-l audă cum râde-n fericire
Că zboară și-apoi cade în brațe cu iubire....

Printre liniștile albe cu miros de scorțișoară,
Glasul iernii se strecoară pe argintatele poteci,
Aducând din depărtare într-o nestemată seară
În divină împreunare fluturii platini și reci...