Poezii despre Crăciun:

Un viscol pribeag își clătină timpul
Și da, e Ajunul, da-i fără cusur...
Un strigăt de mamă se-aude din jur,
Iar dorul din mine-mi întunecă chipul.

Mos Crăciun cu dalbe plete,

Adu-ne în sacul tău

În noaptea asta ne unim cu cerul
Și nu mai stim că suntem pe pământ!
În hori, cu îngeri, înălțăm colind!
De-i jar în suflet, nu ne-ajunge gerul...

Cântă steaua ce te scaldă
Între îngerii din noapte,
Strânge-i mâna cât e caldă
Și lungită după șoapte.

mirosul proaspăt de brad gătit
e, treptat, înlocuit
cu medicamentoase miasme...

A trecut!...A trecut pe ulițe răvășite
Un Moș Crăciun, bătrân și obosit,
Iar renii, cu copitele rănite,
Sleiți, in noroaie s-au oprit...

Cu ocazia zilei de Crăciun


CEI TREI MAGI

Era liniște în casa mea,
Totul era pregătit pentru acea perioadă din an.
Un zgomot brusc m-a readus în lumea reală.
Fiind împinsă din pat de curiozitatea înseși,

Brad bogat cu frunze albe
Ce colindele-și împarte
Peste valuri de troiene,
Sclipitoare, iarna-și cerne

E alb în Rai de-atâta viață
Și suflete de clopoței,
Cântă vioi de dimineață
Fetițe dulci și băieței.