treceam pe aici și geamul acesta deschis
clipea atrăgător
promițător
căutam senzații noi sufocate sub cenușa circumvoluțiunilor
măcar Sapho a deschis un drum
chiar dacă atunci au ostracizat-o
m-am uitat la geamul acesta spart
ca un vitraliu blamat dintr-o biserică veche
un Esenin uitat încă o așteaptă pe Sneghina
sau ea pe el
deși satul nu mai este demult
deși totul în jur miroase a trecut
zgâriam geamul cețos și se configurau umbre
pe suprafața concavă deschisă ca o gură gata să mă înghită
eternul feminin se ascundea în încăperea saturată
de fum
de trovanții răbdători care așteaptă la masă
sorbind apa vieții din palmele uscate ale Evei
lângă soba lacomă poetul rupe furios foile
cei doisprezece țipă după Ultimul
la Ultimul
aud pași ușori în spatele meu și nu privesc
noaptea e aliatul în care totul e posibil
necunoscuta din colț așteaptă ofranda oferită frumuseții trecătoare
penajul sobru se mișcă la fiecare respirație
la fel cu ea
inspir
expir
inima de piatră se sparge în cuvinte casabile
și totul se scrie
se uită
se pierde
doar geamul acesta crăpat clipește
zâmbește
filozofic
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Detalii poezie:
Distribuie pe: