În somn - Eugenio Montale

Cântecul strigilor când un iris
cu fâlfâiri haotice se stinge,
freamăt și plans
de tineri, sau eroarea ce încinge
tâmplele și oroarea din răscoala
cedrilor la izbirea nopții – toată astă
vuire poate iar veni, ieși năvală
din conducte, din șanț; să mă trezească
la glasul tău. Sunet de gigă-ntruna
împunge crud, dușmanu-și lasă-ușor
viziera-n jos pe chip. Pătrunde luna
împurpurată-n ochii-nchiși, e un nor
umflat, și-atunci când somnul îl transport
mai în adânc, tot sânge-i peste moarte.


Traducere Marian Papahagi

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.