Steaua lămpii, suflet palid, în odaia parfumată
Expiră subt catifeaua de-aur roșu fulgerată,
Draperia ondulându-și crinii candizi sângerați,
Și-n penumbra rubinie, voluptate plutitoare.
Un polog, azur subțire, se-nvoltă, imensa floare
Peste corpurile goale, mușchi de spasme încordați.
Lung vibrau în cuibul magic sărutările romane
Vinețeli arau grumajii, palpitau plăceri profane
Roma veche-n
Roma noua renvia că subt
Cezar
Voluptatea era vie ca o flacără cumplită
Corpul, aprig, sfărâmase floarea stinsă de ispită.
Iar tablouri din perete își zâmbiseră bizar.
Nudul sacru frumusețea exaltându-și-o subt lampă,
îi făcea să pară două corpuri antici dintr-o stampă
Pe al cărei fund de umbră un mister se celebra,
Și zâmbeau, și erau tineri, - ea cu gene lungi și crețe,
-Și erau ca două coarde, și vibrau de tinerețe
Roma veche-n
Roma noua triumfală reintră.
Distribuie: