În mănăstire - Alexandru Vlahuţă

I

încet răsunetul de clopot
Se risipește tremurând,
și numai apele în ropot
S'aud din munte scoborând:

Iar umbrele de brazi, lungite,
Spre vecina mânăstire curg -
Păduri și văi, pe nesimțite,
Se 'neacă 'n vânatul amurg.
Sub muta stelelor domnie,
Cu zgomot porțile se 'nchid
Ce trece-așa ca o stafie
încetișor pe lângă zid?...
De după dealuri depărtate,
De-asupra codrilor pustii,
Se 'naltă luna și străbate
în adormitele chilii.
Puterea nopții se așază
Ca un zăbranic pe pământ -
Un singur suflet stă de pază
în tot acest repaos sfânt...
Măicuța, nopțile de vară,
Sânt înfiorător de dulci...
încremeniși privind afară, -
Pe cine-aștepți de nu te culci?
Tu ești fecioara înțeleaptă,
Ce candelă 'și-a pregătit,
și straja neclintit'așteaptă
Sosirea mirelui iubit...
Dar ochii, ca nealtădată,
îți ard, bolnav strălucitori,
De patimi surde ce te 'mbătă,
De 'nchipuiri ce'ți dau fiori.
Dorinți necunoscute încă,
și ne 'nțelese te cuprind,
Când în muțenia adâncă
Zărești o umbră 'ncet viind. ÎI

Zadarnic ți-ar mai bate 'n minte
Evlavioasele poveți,
Căci mai presus de cele sfinte
Stă legea vecinicei vieți. -

De zbucium și de voluptate,
Târziu, ca un copil trudit,
Așa, cu mâinile 'ncleștate
De gâtul lui, ai adormit.
Răsună toaca de utrină,
Chiliile s'au redeschis,
Tu, speriată de lumină,
Te scoli, uimită ca de-un vis.
Privești în juru-ți, și te 'ntuneci
Sub negrul gândurilor stol.
Ca de pe-un mal înalt aluneci
și păr'că te scufunzi în gol.
Căci simți ca 'n aste ziduri sfinte,
Ce ca pe-o floare te-au păstrat,
Viața ta de-aci 'nainte
E o minciună, ș'un păcat -

și când gândești la ce rușine,
și'n ce noroiu te-ai scoborât, -
ți-ai rupe rasa de pe tine,
ți-ai smulge crucea de la gât...
Dar patima iubirii crește,
Te ia, ca vălul unei mari,
Și focul inimii topește
Tăria crudelor mustrări.
Te'ndupleci singur'a 'nțelege,
Că durerosul tău amor
Nu'i un păcat - ci e o lege
Poruncitoare tuturor, -

și dacă 'n a vieții cale,
Un suflet tânăr s'a oprit
Sub raza frumuseții tale,
Tremurător și fericit,

La ce pustii să'ți treacă anii
și inima să'ți îngrădești
în pacea sfintelor citanii
s'a pravilei bisericești!...

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Alexandru Vlahuţă