Departe, prin suflet, prin zare
Alb crește din lac.
Deschis în tăcerea cea mare,
Un templu, din veac.
Oglinda lui nici-o lopată
Și luntre n-ating niciodată.
Nu clanțănă vânt.
Nu-i țărm, nu-i pământ.
Uitată-n lumina sihastră,
Ogiva sticlește pustie
De-o flacără fostă albastră,
Ajunsă în gol cenușie.
Distribuie: