Muntele măslinilor - Tudor Arghezi


Munte-ndreptat cu piscul în
Tărie
Și neclintit în visul de azur.
Bătut de-a mării veche dușmănie
Cu bici de lanțuri împrejur,
Pândit să crească peste tine
Șesul turtit, flămând de înălțime,
Și să te-ajungă praful care vine
Stârnit de turme și desime;
Munte, cădelniți de izvoare.
Altar de șoimi, sălaș de sori.
Care nu suferi floarea trecătoare
Să te îmbete cu miros de flori
-Tu, în hotarul marilor mistere.
Ești ca un semn de-a pururea putere.
Al vieții noastre cea fără de leac.
împresuratule de astre!

Sufletul nostru, șubred și sărac.
Nu știe de izvor și roadă.
Nădejdea-ne pribeagă între noi.
își lasă urmă slabă, ca o roată
Cu spițele de aur în noroi.



Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.