plutesc deasupra corpului meu
nu știu cum și când s a întâmplat asta
m am trezit așa după o noapte în care am adormit greu
tot auzeam picăturile de ploaie pe acoperișul ruginit
ce stătea să cadă precum petalele unui crin pătat de o culoare urâtă
mă privesc de sus
ca un obiect aruncat la nimereală
de care crezi că nu vei avea niciodată nevoie
dar pe care îl vei căuta cu prima ocazie
un trup cu nume, fără identitate stă în pat
eu sunt deasupra
unde nu doare
unde nimeni nu mă întreabă prostii la care n am chef să răspund
doar stau
așteptând sa adorm iar
vezi mai multe poezii de: Iuliana G. Badea
Detalii poezie:
Distribuie pe: