Împreună, spre moarte... (Din Volumul „Manifest Anarhist și alte fracturi”, 2000)

luni, 20 februarie 2023

Şi Ianuş să strige după ea în intersecţie: „Unde pleci?! Unde pleci?! Nu vreau să rămâi singură! Opreşte-te! Vino-napoi, Oana Ungureanu, auzi?! Vino-napoi!” când ea ieşise pe stradă, scăpase din apartamentul în care fusese închisă, cinic şi sentimental, cu cheia, scăpase de mâinile lui Ianuş care o mângâiau, o atingeau, o alungau stană, în colţuri, lipindu-se de pereţi şi trepida acum, supărată, zâmbind, înroşindu-se, când Ianuş spunea că vroise numai s-o apere, s-o adăpostească, să-i ofere protecţie, când Ianuş spunea că o iubeşte şi o
să-i facă o scenă în intersecţie şi mergea cu spatele înainte vorbind necontenit, spunându-i apoi că o s-o închidă şi la ea acasă, cu maică-sa cu tot, ea întorcându-se pe scări ca să-l împingă afară, deşi pe drum indiferenţa ei se spărsese în zâmbete anevoie şterse, întorcându-se iar să-l împingă afară, să-i spună „Pleacă!”, el să o mîngîie iar pe obraji, în care să năvălească sângele, brusc, să se întoarcă amândoi şi să plece.

_________________

Apărută în volumul „Manifest Anarhist și alte fracturi”, 2000

Apărută în „Integrala Ianuș : Poezia” :
https://yanush.files.wordpress.com/2016/03/integrala-ianus-poezia.pdf

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.