moștenire

Autor:sindy777


Adăugat de: sindy777

duminică, 22 decembrie 2024

ticăi precum un ceas
acum, în ultimele clipe
când nu mai ai nici glas,
nici mâini să te ridice.

te-ndepărtezi încet
acum, când te-aș vrea tot mai aproape,
și cu fiecare pas
te duci tot mai departe.

lumina-ți pălește
acum, și din cer n-o pot zări,
dar în amintirea-ți vie
tu ești tot ce vreau să fiu.

printre cărți și-n versuri
te-ntâlnii eu prima dată,
moștenirea ți-o dedic
de poetă-ndurerată.


vezi mai multe poezii de: sindy777


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Copilărie
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.