Mi-e frig şi mi-e toamnă, mi-e ger în cuvânt,
Privirile-mi arse se zbat la pământ,
Altarul iubirii, altarul cel sfânt
Se năruie-n lacrimi, se clatină-n vânt.
Trădarea mă muşcă cu colţii de fier
Din carnea ce-ascunde un petic de cer
Născut din speranţe şi vise ce pier,
În noaptea din mine, nimic nu mai sper.
Apar din adâncuri sordide şi cresc
Regrete fictive cu-aspect de firesc,
Mascate în zâmbet în juru-mi zidesc
Capcana uitării cu laţul ceresc.
Sub gratii erupte din dorul candid
Privesc către lume cu chipul rigid
Cum totul se pierde în spaţiul lucid.
Mă-ntorc în visare şi-n mine mă-nchid.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Muţumesc mult , dragă Paul :)
Adina Speranta (autor) marți, 08 martie 2016
Un buchet virtual de flori se îndreaptă către tine.
paul.ghe marți, 08 martie 2016
Multumesc , Neo , pentru aprecierea ta :)
Adina Speranta (autor) joi, 18 februarie 2016
Draga Victor, am inteles mesajul tau si pe viitor am sa selectez poeziile pe care le postez, desi eu , in felul meu de a gandi ciudat si cam sucit cred ca indemn la curajul de a privi viata in ochi. Sper doar ca din cauza unei poezii sa nu fiu desconsiderata, pentru ca te apreciez din tot sufletul.
Cu cel mai mare drag! :)
Adina Speranta (autor) joi, 18 februarie 2016
Dupa parerea mea este una dintre cele mai frumoase poezii scrise de tine!
Neo miercuri, 17 februarie 2016
Dragă Adina! Vreau să-ți destăinui ceva. Eu am trei feluri de poezie: Rea, Deznădăjduită, și despre frumusețe. În poeziile rele înjur pe toți de la olaltă: pe creștini că nu-s creștini, pe poeți că nu-s poeți, pe oameni că nu-s oameni etc. Poate, doar printr-o minune, azi ele mai pot fi văzute de cineva. Ele îmi strică dispoziția și nu-mi înalță sufletul. Deci, cu atât mai mult, nu vreau ca cineva să-și piardă încrederea în frumusețea omului din pricina unor versulețe de-ale mele, scrise cu inimă rea. Din cele deznădăjduite am adunat un album întreg(câteva sute) pe care l-am numit „Omul de lemn”. Dacă ar citi cineva ce am acolo, n-ar mai vrea să trăiască. Nimeni nu le știe, nici chiar soția mea, cu toate că ea bănuiește ceva. Înțelegi de ce nu le arăt nimănui. Iar poeziile unde mă încântă frumosul îmi ajută personal și sper să ajute și cuiva. Mă încântă frumusețea: un cuvânt frumos, o poveste, o seară, o țară, un vis, un om etc... etc...etc... Deci vezi singură:unicul lucru care mă îndeplinește este frumusețea. Și asta îmi ajută să nu stau cu ochi mici și răutăcioși privind din căsuța de melc la lume, urând-o. Fiindcă vorba ta, eu am trăit în mine, dar nimic bun, crede-mă. Noi suntem creați pentru a iubi, iar cine nu-și iubește aproapele spunând că-l iubește pe Dumnezeu este un mincinos. Mă dor poeziile negative de aceea nu le citesc. Poate-s greșit, poate nu, dar am dreptul meu de cititor de a citi ceea ce-mi place. Dar am responsabilitatea de creator de nu a acționa asupra omului înjosindu-l cu răul meu, ci ajutându-l să se bucure că-l stimez ca pe om. Poezia ta, de fapt, nu m-a atins cine știe ce. M-au atins comentariile fericite că cineva urlă de durere.
bragagiu marți, 16 februarie 2016
Draga Victor , sunt extrem de bucuroasa de faptul ca ti-ai expus parerea in mod deschis :) Da, este o poezie mai altfel decat ce am scris pana acum:) Poate parea curios, dar nu este atat de depresiva (nu gasesc alt cuvant ) cum pare. Mesajul , de data aceasta este in titlu. Sau mai bine zis cheia mesajului conturat in poezie.
Am sa incerc sa explic pe scurt: am descris dezamagirea , tristetea cuiva inselat in asteptari , iubirea nu imbraca numai forma iubirii dintre doua persoane , e mult mai ampla in viziunea mea , poate fi o iubire inselata in asteptari de catre propriul copil etc ...In momente de acest gen cei mai multi , sau chiar toti, simtim dorinta de refugiere , de a nu mai vedea pe nimeni, simtind ca am fost tradati in asteptari. Ne inchidem in noi . cred ca toti am avut momente de genul acesta , iar cei care nu au avut or fi putini si ii fericesc . Poate fi o putere sa te retragi in tine si sa visezi ? Sau e o lasitate ? Sau vrei sa te agati de ceva frumos pentru a rezista ?
Visarea ...a visa la ceva frumos ...in inchisoarea impusa. Este o inchisoare voita, dorita , acceptata care conduce la o eliberare a sinelui in frumos? Caci ce altceva este visarea decat ceva frumos? Dar este ceva real ? Sau e minciuna ? Ajuta sau te afunda mai adanc in tristete? Te opreste sa faci fata realitatii ? sau te ajuta ? ...Sunt intrebari pe care mi-am dorit sa si le puna oricine citeste ce am scris . Cheia , raspunsul meu , este in titlu,ca asa imi place mie ,sa le imprastii :)
Am pus accent pe monorima , un stil de a scrie banal, poate , doar este cea mai simpla rima , insa am incercat sa o infrumusetez altfel, sa ii dau valoare , incercand sa imprim forta cuvintelor . Nu stiu daca am reusit , eu sper ca am aratat ca se poate scrie si in monorima :)
Va apreciez parerea inca o data , sa fu sincera m-as fi mirat tare mult daca va placea asa ceva :) ...insa cateodata vreau sa fiu altfel , mai rea :) ...e doar o minciunica , eu sunt buna si cred in frumos si fac fata multor obstacole , asta nu inseamna ca nu am si momente in care ma simt slaba :) dar imi revin repede :) ca doar am cel mai bun prieten langa mine, Poezia :)
Va imbratisez cu acelasi drag :)
Aurel , ti-am raspuns si tie la intrebarea ta :)
Adina Speranta (autor) marți, 16 februarie 2016
Multumesc tuturor pentru semnul de trecere si pentru aprecieri :)
Stomff , multumesc pentru indicatia asupra acelui cuvant pe care nu l-am simtit nici eu foarte potrivit dar la repezeala am postat poezia ,urmand sa revin la exact acel cuvant :) Apreciez faptul ca ai sesizat punctul slab :)
Cu drag :)
Adina Speranta (autor) marți, 16 februarie 2016
Dragă Adina! Îmi cer scuze, dar poezia nu mi-a plăcut. Ca pe om(nu m-am greșit aici nu e vorba despre femei, bărbați - noi suntem în primul rând oameni) te cunosc cu un suflet care tinde spre frumos, se bucură de frumos, deci are ceva frumos în sine. Aici aflu că de fapt, ești doar o noapte fără speranță unde te-ai închis, cum înțeleg, în ciuda tuturor. Ți-aș da o întrebare de idiot: Ei, și ce? Deseori întâlnesc în versuri, cântece o idee deșănțată: Ea - îl părăsește(nu cred că de viață bună) și atunci El(obijduit) se apucă de băut. Și când se murează bine și-năuntru și(presupun) pe afară, Ea (de odată) aleargă îl ia în brațe și-l duce în pătucul fericirii. Mi-e milă de așa „visători”. Dar, din păcate undeva ideea poeziei tale e cam aceeași. Ei, bine, tu ca tu(fiindcă am o presupunere că totul este o minciună), dar nu-nțeleg de ce se încântă adunarea de mai jos. Dacă e adevărat, aici e o tragedie - un om și-a băgat capul în laț și s-a spânzurat. De ce aplaudați? Chiar așa e frumos aceasta?
bragagiu marți, 16 februarie 2016
Ca monotonia a rimei e reușiță poezia, dar sincer nu am înțeles mesajul și titlul
în ceea ce privește ''minciuna''. Domnul Stomff văd că pune mare preț pe măsură,
și face o trecere între amatorism și o alta limită superioară, eu nu cred în așa ceva, amatorii sunt cei care scriu scrisorici de amor și nu pe un site de poezii, o poezie poate trece la public sau poate Nu, chiar scrisă de un consacrat , complexitatea și măsura nu e totul în opinia mea.
Felicitări pentru poezie.
ALapis marți, 16 februarie 2016
Superbă poezie! Un adevărat izvor de frumos!
Gabriela Mimi Boroianu marți, 16 februarie 2016
Un poem superb cu metafore mai mult decat reusite!
Lascar George marți, 16 februarie 2016
"Născut din speranţe şi vise ce pier,
În noaptea din mine, nimic nu mai sper."
ce mult îmi plac aceste versuri
fair marți, 16 februarie 2016
Este fara indoiala extrem de frumoasa poezia! Ai trecut de mult de limita amatorismului si ai facut pasul cu hotarare , ceea ce ma bucura peste masura pentru ca iata , a trecut un an de cand stiu ca existi si iti citesc (nu chiar intotdeauna din lipsa de timp) creatiile. Aproape ca mi-e teama sa nu interpretezi gresit dar ma incumet totusi sa te rog sa apreciezi daca in loc de gratii erupte nu ar fi mai potrivit irupte.
Comentariul meu este facut cu mult drag si sper sa il consideri ca atare.
stomff marți, 16 februarie 2016
Frumos scris, Adina! Te felicit!
(Foatre interesanta ideea cu monorimele!)
Multa inspiratie pe mai departe!
florianruse marți, 16 februarie 2016
versurile tale curg atât de frumos!!
estera marți, 16 februarie 2016
puterea cuvintelor citite, nu pot să o descriu în cuvintele mele... doar felicitări
Cristi.An marți, 16 februarie 2016
Frumoase versuri, felicitări, Adina !
M Horlaci marți, 16 februarie 2016
Adina îmi place mult şi această poezie a ta.
Denisa P. marți, 16 februarie 2016
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Detalii poezie:
Distribuie pe: