Monodie III - Cezar Baltag

Ma uit iubire-n ochii tai si noaptea mea o vad in ei si-n noapte chipul meu tacut incet
aluncca-n trecut si viata toata-atunci imi pare un basm stricat de ursitoare ce-au vrut-
nadins sa ne abata din calea lui
A-fost-odata

Iti mangai parul si ascult vorbele melc de demult ca si cum vantu-ar cauta in vechi izvoare
viata ta ca si cum apele ar sti ca ne vom stinge intr-o zi ca si cum pietrele-ar cunoaste ca-n
alte stele ne vom naste.

Pamantul tot asa imi pare strambat in drum de-o ursitoare si vad in apa din fantani un
Fat-Frumos cu fata-n maini de veacuri asteptand pe trepte o sfanta vineri sa-l astepte sa-l ia
de mana si sa-l scoata in drumul lui
A-fost-odata

Pe camp aceleasi ierburi sunt aceiasi ulmi tresar in vant aceleasi stele noaptea ard tu
spune-mi, insa, cine-a spart oglinda care pe-amandoi

ne poate aduce inapoi fantana care sa ne scoata la tarmul lui
A-fost-odata?
Aceleasi pasari trec tipand, aceleasi pictre-s pe pamant, aceleasi stele noaptea ard,
aceleasi ursitori ne-au spart oglinda-n care amandoi puteam veni in basm-napoi
Ochii tai spun:

a fost odata ca niciodata.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Cezar Baltag



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.