Moartea este femeia care te violează…
Nu te întreabă dacă o dorești,
Atunci când nechemată te vizitează,
Te îmbrățișează chiar dacă n-o iubești…
Moartea este femeia fatal de frumoasă!
Cu tenul alb și ochii albaștri;
Pe umerii firavi și goi poartă o coasă
Pe care strălucesc argintați mii de aștri!
Moartea este o femeie cu părul negru
Care curge mătăsos spre șolduri…
Sânii „ 90”, abdomenul „60” plat și integru,
Călcătura o poartă parcă pe bolduri…
Moartea a fost și va rămâne virgină,
Nu va deveni niciodată mamă…
Peste tărâmul pustiu este regină,
Fără un rege alături, fără idilă… doar dramă!
Of, Moarte! Urâtă ești pe cât de frumoasă!
Ești simplă, rece, necapricioasă
Când aduci tristețe dar, și o liniște misterioasă
Prin paradoxala alinare pornită din coasă...
vezi mai multe poezii de: Emilian Lican
Detalii poezie:
Distribuie pe: