Mânăstire - Tudor Arghezi

Ațipit-a ziua-n ramuri.
Porumbeii albi, la rând.
Pe pridvoare și la geamuri
Se trezesc din nou visând.
Aripile dorm închise
Pretutindeni, evantalii.
Toată lumea ciripise
Pentru seara de
Rusalii.
Clopotele-au ostenit.
Liliecii din clopotniți
Dau de cerul risipit
Pretutindenea din solniți.
Luna-și mâna lin păunii
Pe întinsu-i așternut.
Ochii tăi ca bruma prunii
Mă gândesc să ți-i sărut.
Și cum ceasul bate-n larg
Peste noi și peste plante.
De s-ar crede că se sparg
Subt ciocane diamante;

Timpul cel adevărat
Vine-n aripi împrejur,
Și pe capul meu plecat
Varsă poale de azur.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.