Mîniile Cezarului - Arthur Rimbaud

Bărbatul pal, de-a lungul peluzelor în floare,
Păşeşte-n haine negre şi cu ţigarea-n dinţi:
La Tuileries Bărbatul cu gîndu-i dus, în zare,
- Şi-n ochii-i stinşi, vremelnic, apar priviri fierbinţi…

Căci beat e Împăratul de zcei de ani de-orgie!
Şi-a spus:”Eu Libertatea voi stinge-o în *înd
Ca pe o lumînare, aşa, cu gingăşie !”
Dar Libertatea-nvie ! Şi el se simte-nfrînt !

E prins. – În gura mută ce nume îi tresare?
Ş ice regrete crunte în suflet îl tot rod?
Nu se va şti. Privirea-i e moartă-acum de tot.

Cu gîndu-I la Cumătrul cu ochelari, se pare…
- Priveşte la ţigara-i – seri de Saint-Cloud acum
Parcă ar fi – cum scoate albaştri nori de fum.

Pentru…Ea

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Arthur Rimbaud



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.