Misterul punctului din cerc

marți, 31 martie 2015

În fiecare primăvară-ncerc
Să nu mai fiu un punct din cerc
Să-mi văd de viaţa mea de om,
Să-mi pun în ceai un pic de rom.

Dar nu m-abţin, nu reuşesc,
În jurul meu să tot privesc
Cum crengi golaşe gri închis
La capete s-au cam deschis.

Iar la urechi îmi tot ajung
Triluri şi cântece ce-mi ung
A sufletului coarde-ntinse
Ce de-o vibraţie-s cuprinse.

Iar vânticelul cald şi blând
Îmi mângâie obrazul când
Raze de soare scaldă cerul
Iar punctu-nchide-n el misterul.

Şi mă transform încet în mugur
Sunt trilul păsării şi-i sigur
Că sunt o undă de lumină
Şi vânticel şi nu am vină
Că-i primăvară şi-i divină!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.