Frâiele gândirii
Au pus stăpânire pe
Destinul omenirii.
Și în vasta simfonie a înlănțuirii
Retezat-au armonia firii.
Mă uit la mine și descriu
Un morman întreg de slove ce-mpietrite stau și scriu
O viață, un infern, rostit parcă de altcineva
Dar al cărui scop
Nu pot să îl discern.
Adun întregul univers
Și aș vrea să prind temei din mers.
Și te-ntrebi de ce în al meu vers
Negândirile nasc înțeles.
Să cuprinzi o lume-n a ta palmă,
Să desprinzi o tălmăcire din a gândurilor valmă,
Este straniu și intens.
Trăirea armoniei unei nopți nedescifrate,
Negândiri dezinhibate,
Te renaști și iar ascenzi.
O, vino iar, pauză printre gânduri
Să tresalți în noi misterioasele avânturi.
vezi mai multe poezii de: hlh98
Detalii poezie:
Distribuie pe: