106 - Michelangelo

Eterna formă, înger de lumină,
dând minții rost și lumii dând onoare,
veni în trupul tău ca-ntr-o-nchisoare,
pentru-a se-ntoarce-apoi la origini.

Dar nu atât făptura ta senină,
cât sufletul m-aprinde cu dogoare,
căci dragostea nu-n lucruri pieritoare,
ci în virtuți speranțele și-anină!

Nu se-ntâplă altfel niciodată
cu ce-i înalt, în harnica natură,
ce se trudește chipul să i-l prindă.

Niciunde Dumnezeu nu mi se-arată
ca-n pământeasca, splendida figură
ce o iubesc, fiindcă-I este-oglindă!



din Poezii, traducere de C.D.Zeletin

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Michelangelo



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.