Mi-e dor de tine, dragul meu, mi-e dor să te privesc,
Îmi amintesc cum jubilam gândind că te întâlnesc,
N-a fost să fie ce gândeam, s-au dus zile pline,
Când așteptam să înfăptuiești chemările divine.
N-ai observat farul aprins pe drumul fericirii,
Ce strălucea din Paradis spre imperiul iubirii,
Căci inima ta de cristal a rămas împietrită,
N-a înregistrat cum suspinam cerând să fiu iubită.
Te rog frumos privește-n zări unde-mi apare chipul,
La asfințit, la răsărit, să știi cum merge clipul,
Statornică voi fi mereu, ascult de Providență,
Unde de mult de Dumnezeu sunt luată-n evidență.
Și timpul trece și ghioceii apar pe tâmple,
Numai viața mea s-a închis, nimic n-o să se întâmple,
Iar când de sus mă va întreba un înger de poveste,
O să-i răspund: a fost un vis, îl văd și nu mai este.
vezi mai multe poezii de: Puiu Stnescu
Detalii poezie:
Distribuie pe: