Carnea ta miroase-a mere și a rouă-nsîngerată,
Carnea ta miroase-a mere, gura ta miroase-a mere,
Două clopote de mere și de rouă vor să bată
Unde stau acuma sînii luminați de-o rea plăcere.
Te cunosc de-atîta vreme, dulcea mea virgină sfîntă,
Te conosc de o secundă, straniul meu neant de mere,
Pe pereții ființei mele aud gura ta cum cîntă,
Aud gura ta cum plînge, cum refuză și cum cere.
De iubire și de patimi nu ne-a mai ajuns pămîntul
Și acum plutim pe pietre, cîte sînt aici în lume,
Carnea ta miroase-a mere pe care le coace vîntul,
Gura ta miroase-a flăcări peste brumele postume.
Cine ești, iubită tristă, cine esti de-ți dă putere
Îngerul de măr albastru ce păzește-această pace?
Culcă-ți capul pe o creangă, capul tau cu gust de mere,
Carnea ta miroase-a mere, ce se coc venind încoace.
Distribuie: