Așa cum valuri de parfum – heliotrop și trandafir –
Plutesc prin grădină când vântul stă în nemișcare,
Venind și plecând spre zări necunoscute,
Tot astfel, melodii vechi îmi plutesc prin minte
Și se duc, fără urmă, lăsând în urmă doar
Aroma purtată de-o adiere ușoară.
Dar, câtă vreme aceste acorduri mai stăruie,
Retrăiesc râsul și durerea
Unor vremuri ce nu se mai întorc.
Încerc să prind câte-o melodie,
Ca pe petale de lumină căzute din lună,
Frânte și strălucitoare pe-o lagună întunecată.
Dar ele plutesc mai departe – căci cine poate opri
Tinerețea, parfumul ori aurul lunii?
Distribuie: