Îmbieri - Ion Caraion

Marioneta mea,
vino de te joacă-n perdea.

Aveai o piele caldă și moale ca un pui.
Unde sunt prolegomenele lui?

El care trecea prin părul tău, babă,
cu câini dezlegați și de treabă –
ehei!
și grei
de lenea din ei.

Cireșului negru, paiață,
am să te dau să te urce în pod,
frumoasă ca un eșafod
când clănțăne-n ceață.

Nici o epocă
n-a fost echivocă.

Marionetă,
repetă.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.