Mark Twain şi Ioana D’Arc - Vachel Lindsay

Când soldaţii yankei ajung la baricadă
Ioana D’Arc adresează fiecăruia o laudă.

Ea poartă azi armură din cap până-n picioare,
Poeţii lumii-ntregi declară asta-n gura mare.

Cine-o fi fost, răzbătând prin focul gloanţelor încrucişat,
Primul soldat american pe care ea l-a întâmpinat?

Mark Twain, Comandantul, făr-a zâmbi, făr-a face glume,
Conduce-n luptă pe tinerii noştri, cei mai viteji din lume.

Yankeii, iată, se-ntorc la curtea regelui Arthur.
Drapelul Ioanei, sacru, arde deasupra lui, un foc vioi şi pur.

Pentru că ea i-a scos sufletul afară din mormintele cetăţii
Şi unde stă ea va sta şi el până-n ziua cea mare-a judecăţii.

Dar eu, eu nu pot decât să plâng, să plâng strângând din dinţi,
Pentru tot acest măcel cauzat de oameni, de îngeri şi de sfinţi.



Trad. Petru Dimofte

Adăugat de: Mierla

vezi mai multe poezii de: Vachel Lindsay