Marisa

Autor:Lorena Craia


Adăugat de: lorena.craia

vineri, 22 martie 2019

la umbra unui pom pitic
Marisa își pregătește
seara florilor de tei

și de-acolo, din bordei,
strânge chipuri de femei tăcând
țesând borangic

pentru bărbații care sapă
șanțuri provizorii
de la carul mare până la carul mic

iar dacă din întâmplare
vreo stea le-a scăpătat
să fie pentru femeile din sat

și pentru copiii care încă

nu i-au aflat


9 septembrie – 22 noiembrie 2018, Constanța


vezi mai multe poezii de: lorena.craia


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Copilărie
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulțumesc
lorena.craia (autor)
sâmbătă, 23 martie 2019



În umbra unui pom pitic
Marisa strânge pic cu pic
Sudoarea zilei, între palme,
Și zice-n gând:"Mulțumesc Doamne!"

Se- ndreaptă fata către sat,
Pe drum, ea vede un bărbat
Ce se- odihnea sub un stejar,
Cănta din fluier cu mult har...

Se- opri Marisa sa-l asculte,
Și lacrimi îi căzură, multe,
În țărna drumului umblat
Își spuse: " Îl iau de bărbat!"

Se duse fata la stejar,
Își puse capul pe pieptar
Și auzi inima caldă
Care-a pus notele în salbă.

Marisa și bărbatul tânăr
Plecară, umăr lângă umăr,
În satul care îi primiră
Cu bucurie... și nuntiră
Peste un an și mai apoi,
Nu mai erau doar amândoi...
Vlăstar de dragoste curată,
Un prunc zâmbea într- o covată!
Ina M.
vineri, 22 martie 2019