Autor:Florentin Cursaru
Adăugat de: Florentin
duminică, 31 iulie 2022
S-a stins demult, senină ca o lumânare, cu un surâs pe chipul ei iubit, m-au consolat, mi-au spus că am să uit, dar sufletul -bătrân- încă mă doare. Acum coboară lin în lumi de vis, când sunt mai trist și singur ca oricând, pentru că nu pot să adorm plângând, țin ochiul sufletului meu deschis. Învie iar în mine amintirea, sau, probabil, după ani, sufletul său a fost eliberat la sfânta judecată. S-a îndurat preabunul Dumnezeu, văzând cât gol si jale e-n al meu și-o lasă să mă mângâie încă o dată!
vezi mai multe poezii de: Florentin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Adina Speranta
Gerra Orivera
stomff
andreionthepoetry
blacks
bragagiu
Criticul Blind
La data de 8 noiembrie 1874 a fost inaugurată prima statuie ecvestră din Bucureşti
Arta nu este un lucru; este o cale. Elbert Hubbard
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire! Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte Zidul de Mărgean, Emilian Lican
vezi mai multe poezii de: Florentin
Detalii poezie:
Distribuie pe: