Mama

Autor:Valentina


Adăugat de: Valentina

vineri, 15 martie 2019

Prima fericire
Mângâiere-n viață,
Prima ei privire
Dată drept povață...
Primul ei sărut ,
Ce-n tipăt i-se ascunde
Dorul ei și un gând
Din zări,de nu știu unde.


Uitată-n depărtări ,
Curgând ca lacrimi ,stele...
Mămică mă înclin
Sărut palmele grele...
Ce din zorii zilei
Cu greu ele trudeau
Și-n orișicare seară
Cu drag mă-mbratisau.


Mai știi draga mămică,
Coditele-mi din păr..
Și râsetul cel dulce
Ca florile de măr....
Mai știi surâsul apei
Și geamul din pritvor
Și formele din stele
De toate îmi e dor.


Astăzi ,am crescut,
Mi-e dor sa mai fiu mică
Să-mi fac case din lut
Care mereu se strică ...
Dar îți promit măicuță
Că nu te voi uita
Nici casa părintească
Nici mângâierea ta


vezi mai multe poezii de: Valentina


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Mama
  • »» Poezie de debut? da
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CLXXXIII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.