Mâna
Maicii
Scântila de la ușă
Ii moale ca o minune.
Ochii lungi ai cuvioșiei-sale. Ca niște migdale,
Cu pleoapele apropiate
Dorm pe jumătate.
Sângele candelei obrazului e de undelemn.
O Madonă de majolică.
Un crucifix de lemn.
Un surâs de înger întristat
A trecut, i-a zburat
Ca o columbă, pe dinainte.
Pasul, nesimțit în veștminte.
Vrea tot mai încet să o ducă.
Imaterial și lin. de nălucă.
Florile și fluturii au rămas într-un vis
De stingere în aghiazmele din
Paradis. Nimic nu mai lucește și cântă.
De dincolo de zarea sfântă
Se-aude-abia corul cetelor sfinte
Cu peruci de aur și cu încălțăminte
Ușoară, de catifea stelară. Maică
Scintilă înghiată. La ușa școlii de o viață.
Descuie și încuie, deschide și închide
Cu chei palide și livide.
Cunoaște toate domnișoarele mititele
Care poartă pe
Hristos între mărgele,
Și pe cele care s-au măritat.
Cu diplomă și certificat.
Maica mai descuie ușa din coridor
Fetelor fetițelor.
Maică tristă, maică suavă,
Ești bolnavă
De seninătate și slavă.
Distribuie: